Despre viaţă..în viziunea unei adolescente

Hai să vorbim despre cât de gri e viaţa, dar cât de colorată pare la suprafaţă. Hai să încercăm să distrugem carapacea aceasta în care ne ascundem de teamă să nu ne contaminăm cu acel gri şi astfel să sfărmăm planşa culorilor care ne înconjoară. Hai să privim lucrurile aşa cum sunt, să uităm să visăm uneori şi să devenim radicali. Nu pentru totdeauna ci pentru o secundă, un minut.

Vedem ( cei mai norocoşi ) şi trăim tragedii zi de zi. Lumea ni se poate răsturna într-un minut la 180 de grade. Astăzi iubeşti, mâine îl poţi pierde. Astăzi visezi, mâine plângi. Uneori cazi, alteori te ridici sau poate nici nu mai îndrăzneşti să te ridici. Viaţa asta e plină de neprevăzut, plină de ipocriţi şi nesimţiţi la tot pasul, plină de răutate, dar nu e îndestul de plină de lucruri frumoase, de oameni cu principii şi valori, de oameni care încă mai cred în prietenie şi în magia acestui cuvânt, de cei care iubesc şi nu le e teamă să arate. Irosim timpul pe răutăţi gratuite în loc să-l folosim pentru a deveni mai buni, mai curaţi sufleteşte. Frustrarile ne inundă, iar iubirea parcă fuge tot mai departe de noi. E incredibil de deprimant să priveşti un tablou unde s-au folosit numai nuanţe de gri şi negru.