Soon 18.. martie 31, 2009
Posted by Rox in drum spre maturitate, feelings, special moments.add a comment
Mai sunt 2 zile în care mai pot copilări sau cel puţin aşa se zice că atunci când împlineşti 18, gata devii adult, om cu capul pe umeri şi cu responsabilităţile în spinare. Reuşeşti să filtrezi totul la o altă scară, nu mai priveşti lucrurile cu neseriozitate şi începi să te gândeşti tot mai mult la viitorul tău în această societate. Încerci să nu mai depinzi atât de mult de părinţi şi să îţi construieşti propriul tău drum chiar dacă vei fi nevoit să dai cu capul de toate pragurile până atinge scara la care ţinteşti.
Ar trebui să întâmpin ziua acesta cu un deosebit entuziasm, dar nu e deloc aşa. Sunt dezamăgită de câteva persoane care îmi erau foarte dragi şi în care am crezut cu înverşunare. Se pare că viaţa îmi pregăteşte constant surprize şi probabil ăsta e încă un hop pe care trebuie să-l depăşeşc pentru a atinge pragul maturităţii. Cam multe hopuri în ultima vreme şi totuşi toate aşa deodată ? O să încerc să lupt pentru visele şi speranţele mele. Nu voi lăsa pe nimeni să mi le sfărâme.
Fără tine e totul gri. martie 27, 2009
Posted by Rox in EL, drum spre maturitate, feelings.Tags: EL.iubire.dor de tine.
add a comment
I-a şoptit inima că o doare plecarea ta. I-a spus să o hrănească în continuare cu iubire şi să nu lase speranţa să dispară. Nu îi e bine deloc, încearcă să se ascundă în aglomeraţie, să pară sigură pe ea în orice circumstanţă, dar când ajunge în propria ei cochilie lacrimile cad şi nu contenesc să se mai oprească. Toate imaginile din ultimii ani îşi aşteaptă parcă rândul pentru a se derula. Cuvinte, gesturi, parfumuri, toate şi le reaminteşte perfect. Mintea i se deschide atât de frumos, asemeni unei cutiuţe de amintiri ca cele ale părinţilor unde sunt păstrate scrisori de la diferite date. Îi e dor, dor de TINE. E un dor care îi frânge inima, care îi provoacă dureri de cap şi îi conferă senzaţia de gol în stomac. Totul în jurul ei a încetat de ieri să mai aibă culoare, privirea nu-i mai străluceşte, iar zâmbetul îi e înlocuit de o expresie serioasă, pierdută undeva în noaptea lungă. Respiră şi ştie că nu te poate dezamăgi pentru că ţi-a promis că atunci când vei reveni va avea permisul luat şi la şcoală notele nu vor scădea. Încearcă să fie ea tare pentru amândoi. Nu reuşeşte mereu, dar tu nu trebuie să ştii. Încearcă să te protejeze pe tine de orice factor negativ. E dispusă să plângă ea nopţi întregi, numai să nu te ştie pe tine, jumătatea ei, supărat.
Nici o secundă nu a crezut că i se poate întâmpla aşa ceva şi mai ales că va fi cuprinsă de un dor atât de profund şi chinuitor. Respiră, mănâncă, merge, adoarme cu tine-n gând. Stă cu sufletul la gură în aşteptarea oricărei veşti, îşi face griji şi o macină o dorinţă neobişnuită de a vorbi non-stop cu tine. Şi-ar dori să oprească timpul şi să te readucă înapoi în braţele ei, să-ţi simtă buzele, să se întâlnească cu ale ei într-un sărut etern. E înconjurată de dileme şi nu găseşte răspunsuri.
Şi dacă asta nu e iubire , atunci cum e iubirea ? Ce e iubirea?
Coldplay- Trouble martie 24, 2009
Posted by Rox in aberatii.Tags: Coldplay.trouble.life.me
add a comment
Because my life is a big trouble. Because I’m alone and they don’t even care. Because you said me to stop complaining and I felt horrible and I’m still feeling. I have never been so angry with me, with life, with people around me. I decided to lisen to Coldplay to calm down and now I’m a bit sad. I know tomorrow will be another day, maybe more beautiful than this one. I’m just trying to be more optimistic…
It’s another day martie 21, 2009
Posted by Rox in leapsa.add a comment
Am primit o leapşă care mi s-a părut interesantă de la Karmina
Sunt : o primăvară cu raze calde
Aş vrea : să-mi aduc aproape toate persoanele dragi
Păstrez : carnetele de note din şcoala primară şi generală şi florile primite de la EL
Mi-aş dori : să mi se îndeplinească toate visele
Nu-mi place : să ajung la dispute cu cei din jur sau să fiu tristă
Mă tem : de ce îmi va aduce viitorul, de insecte şi bătrâneţe
Aud : mii de sunete
Îmi pare rău : că sunt prea încăpăţânată uneori
Îmi place : să cunosc persoane noi, să mă simt iubită şi să fiu mereu veselă
Nu sunt: ipocrită
Cânt : mai mereu
Niciodată : nu aş susţine violenţa
Rar : întâlnesc persoane care să mai creadă în magia cuvântului ,,prietenie”
Plâng : asemeni oricărui om
Nu sunt multumita : când nimic nu iese cum mi-aş dori eu
Sunt confuză : uneori
Am nevoie : de multă iubire şi sprijin
Ar trebui : să fiu mai decisă şi poate chiar puţin mai indiferentă
Familie – cei mai importanţi
Greşeli majore – orgoliul şi graba
Hobby-uri – muzica, plimbările cu prietenii, cititul, dansul
Intimitate – chestii pur personale
Jeans – love it !
Kitsch– snobism
Lucruri interzise – să ne facem rău unul altuia intenţionat
Machiaj – natural; gloss sau balsam, anticearcan, rimmel
Niciodată nu ai face/spune/purta – nu aş purta ceva numai pentru că e la modă
Original – personalitate, imaginaţie
Parfumul preferat – Ysl, Dior
Reguli – sunt pentru a fi încălcate cu o anumită măsură
Shopping – all the time
Teatrul – artă
Tentaţii – să pun mâna pe telefon şi să sun …
Ţinuta preferată – lejer
Vacanţa perfectă – cea de vară
Ziua de naştere – 2 aprilie ; cadouri, zâmbete, afecţiune, distracţie
Prefaţă martie 19, 2009
Posted by Rox in Uncategorized.Tags: stephenie meyer.luna noua.carti
add a comment
,, Mă simţeam de parcă eram prinsă într-unul din acele coşmaruri îngrozitoare, în care trebuie să alergi, să alergi până îţi plesnesc plămânii, dar nu-ţi poţi face corpul să se mişte îndeajuns de repede. Picioarele îmi încetineau în timp ce mă luptam să îmi fac drum prin mulţimea densă, dar acele uriaşului ceas nu păreau să încetinească. Cu o forţă neîndurătoare şi nepăsătoare, se învârteau inexorabil spre sfârşit – spre sfârşitul tuturor lucrurilor.
.. Dar acesta nu era un vis şi, spre deosebire de coşmar, nu alergam să îmi salvez mie viaţa; goneam să salvez ceva infinit mai preţios. Astăzi, propria viaţă însemna puţin pentru mine. [...] Nu trebuia să mă uit ca să ştiu cine era; era o voce pe care aş fi recunoscut-o oriunde – aş fi recunoscut-o şi i-aş fi răspuns, indiferent dacă aş fi fost trează sau adormită … sau chiar moartă, pariez. Vocea pentru care aş fi trecut prin foc sau, mai puţin dramatic, aş trece prin bălţi în fiecare zi în ploaia rece şi neîncetată. “
Fragment din ,, Lună nouă ” de Stephenie Meyer.
Ştiu că s-a creat o nebunie cu filmul respectiv şi povestea dintre cei doi neobişnuiţi îndrăgostiţi, dar mie mi-a plăcut subiectul în ciuda tuturor criticilor negative şi am ales să citesc cărţile care deşi sunt foarte comerciale reuşesc să mă ţină cu sufletul la gură.
Pe unde îţi umblă inima ? martie 11, 2009
Posted by Rox in aberatii, feelings, mici chestiuni de viata.Tags: astenie.dorinte.idei.
add a comment
Te-a întrebat odată şi i-ai răspuns că nu ştii exact pe unde umblă ea, dar ştii sigur unde ar vrea să fie şi unde eşti tu acum. A trecut aproape un an de atunci şi tot atât de când nu a mai primit vreun răspuns. I-a mai venit în minte această întrebare, dar nu a reuşit să o mai scrie sau spună. Soarele trimite raze puternice prin fereastra camerei sale şi sufletul i se dezgheaţă deşi nu vrea. E o senzaţie dureroasă, iar pe retină se plimbă imagini atât de reale, amintiri care ar prefera să se transforme în realitate. Ar vrea să reînnoiască trecutul, să-l modeleze şi să-l schimbe. E perioada lor, e etapa renaşterii.
Îi e dor de nopţile pierdute şi sms-urile trimise. Îi e dor de cuvintele, înţelegerea şi inteligenţa lui. Îi lipseşte naivitatea şi inocenţa de atunci. Nu ştie de ce toate acestea vin după o perioadă liniştită, nu înţelege de ce i se întâmplă numai ei asemenea ciudăţenii. Se simte confuză şi indecisă asupra deciziilor pe care le va lua şi asupra propriei sale vieţi. I-ar plăcea să se urce în autocar sau tren cu destinaţia X şi să piardă vremea plimbându-se pe străzi. E atât de multă ceaţă în jurul ei şi deşi se străduieşte să izbutească prin ea ştie că momentan nu poate. E prea densă şi tot mai aşteaptă un răspuns : Pe unde îţi umblă inima ? Pe unde ?
8 Martie martie 8, 2009
Posted by Rox in feelings, sarbatori, special moments.add a comment
Îmi amintesc că atunci când eram la şcoală doamna învăţătoare ne ajuta să confecţionăm tot felul de felicitări pentru mamele noastre, ba chiar organiza serbări unde noi trebuia să le impresionăm pe mămici, să le facem să se simtă speciale. Toţi eram foarte entuziasmaţi şi fiecare vroia să fie cel mai bun, să spună poezia cu multă intonaţie, să cânte cel mai frumos. Era o competiţie continuă, dar nu conştientizam la acea vârstă că nu era nevoie să ne străduim să ieşim în evidenţă pentru că, pentru fiecare mamă copilul ei era cel mai special. Ştiu că primeam tot felul de cadouri după serbările acestea 
)).
Astăzi râd când îmi amintesc de vremurile respective, dar plutea atâta inocenşă în jur 
. Nimic nu e mai frumos decât să vezi zâmbetul mamei tale şi reacţia pe care o are atunci când apari acasă cu un buchet mare de flori deşi ea ştia că eşti plecat cu alte treburi. Întotdeauna am avut impresia că nu cadoul ăla o binedispune, ci gestul în sine. Aş putea veni şi cu 3 buchete de ghiocei că tot s-ar bucura. Îmi pare atât de rău că bunicile mele nu sunt din aceiaşi localitate pentru că nu ne vedem aşa de des şi de obicei trebuie să le felicit prin telefon 
. Ştiu ele însă că mă revanşez 
.
La mulţi ani de 8MARTIE ! E ziua noastră şi trebuie să fim frumoase şi răsfăţate ))) !
Astenie martie 7, 2009
Posted by Rox in Uncategorized.add a comment
.. şi dor de scris, de înşirat cuvinte şi tocit degete pe tastatura asta care încă nu-şi arată ,,vârsta”.
Revin spre seară :”>
