Despre viaţă..în viziunea unei adolescente

Te-a întrebat odată şi i-ai răspuns că nu ştii exact pe unde umblă ea, dar ştii sigur unde ar vrea să fie şi unde eşti tu acum. A trecut aproape un an de atunci şi tot atât de când nu a mai primit vreun răspuns. I-a mai venit în minte această întrebare, dar nu a reuşit să o mai scrie sau spună. Soarele trimite raze puternice prin fereastra camerei sale şi sufletul i se dezgheaţă deşi nu vrea. E o senzaţie dureroasă, iar pe retină se plimbă imagini atât de reale, amintiri care ar prefera să se transforme în realitate. Ar vrea să reînnoiască trecutul, să-l modeleze şi să-l schimbe. E perioada lor, e etapa renaşterii.

Îi e dor de nopţile pierdute şi sms-urile trimise. Îi e dor de cuvintele, înţelegerea şi inteligenţa lui. Îi lipseşte naivitatea şi inocenţa de atunci. Nu ştie de ce toate acestea vin după o perioadă liniştită, nu înţelege de ce i se întâmplă numai ei asemenea ciudăţenii. Se  simte confuză şi indecisă asupra deciziilor pe care le va lua şi asupra propriei sale vieţi. I-ar plăcea să se urce în autocar sau tren cu destinaţia X şi să piardă vremea plimbându-se pe străzi. E atât de multă ceaţă în jurul ei şi deşi se străduieşte să izbutească prin ea ştie că momentan nu poate. E prea densă şi tot mai aşteaptă un răspuns :  Pe unde îţi umblă inima ? Pe unde ?