Despre viaţă..în viziunea unei adolescente

Ha ! Pentru prima dată după mult timp în care m-am tot autocenzurat, ies din carapace şi strig că nu mai dau doi bani pe bârfele nefondate care le aud despre mine, pe răutăţile care până acum m-au rănit şi încercau din răsputeri să mă doboare. Îmi pasă prea puţin dacă mă urăşti că nu sunt cum vrei tu să fiu, îmi pasă şi mai puţin că te uiţi la mine cu un zâmbet dulce pe faţă, dar în gândul tău îmi adresezi vorbe murdare. Nu mă mai ating cuvintele sau gesturile oamenilor care vând venin gratuit. Am o armă mai puternică ca a voastră şi aceea constă în iubire şi în persoanele minunate care mă înconjoară zi de zi.

Nu-mi voi mai pleca capul ca până acum, doar pentru că ochii îmi erau înlăcrimaţi şi nu vroiam să mi se citească durerea din suflet. Pot să fiu indiferentă cu cei care merită şi mă înjughie pe la spate, pentru că le lipseşte curajul de a-mi spune în faţă ce îi apasă. N-am să fiu ipocrită niciodată şi nici n-am să-mi pictez un surâs pe faţă pe care o să-l ofer cu un salut, dacă mie nu îmi place o persoană. Nu, nu pot. Azi vreau să fiu un pic rea, azi vreau să mai simtă şi alţii cum e să-ţi fugă pâmântul de sub picioare. De azi vreau să fiu eu, fără o mie de întrebi, fără să mă gândesc la mâine, fără să-mi mai încarc sufletul cu praf de tristeţe, vreau să zâmbesc şi să mă uit la un răsărit care să-mi şoptească : există o speranţă aici doar a ta şi o rază de soare care abia aşteaptă să te încălzească.