2011- pentru mine nu a fost un an plin de realizări şi mii de bucurii…Mi-a furat oameni dragi şi i-a dus departe, nu numai trupeşte cât şi sufleteşte, m-a aruncat în vârtejuri pe care cu greu le-am depăşit, mi-a furat inocenţa şi m-a dus pe tărâmul adulţilor. Am avut atât de multe căderi că abia le mai ţin minte numărul, mi s-a rupt sufletul în mii de bucătele şi fiecare om drag care a plecat, a luat câte una. Ştiu că acum în 2012 ar trebui să le adun din nou, să mă întregesc şi să îmi readuc acea linişte sufletească pe care o caut de nebună, de 8 luni aproape. Dar e atât de greu să nu priveşti în urmă şi să uiţi că ţi-ai dăruit sufletul pe tavă şi acum nu mai e. Am învăţat ce e durerea şi cum se câştigă respectul. Aş fi ipocrită să spun că nu am avut şi momente frumoase..pentru că au fost destule.
Îţi multumesc ţie, că ai fost lângă mine şi m-ai susţinut, că m-ai învăţat atât de multe lucruri frumoase, că mi-ai arătat că oamenii buni există, că m-ai ajutat să nu mai fiu orgolioasă şi sper dacă te-am dezamăgit vreodată, să mă ierţi şi să începem noul an cu bucurie în suflet şi să uităm împreună tot ce a durut.
Un an linistit, frumos. Te pup
Multumesc amiga ! La fel iti doresc si tie! Pup