jump to navigation

No creative flow august 11, 2009

Posted by Rox in a new chapter, aberatii, music.
add a comment

Mda.. mă străduiesc de când am scris ultima oară să-mi găsesc inspiraţia care observ că fuge de mine tot mai mult şi să scriu un post cât de cât acceptabil, dar nu, nu merge; pur şi simplu. Probabil că e vară şi mă las copleşită de lene şi mi-e mai uşor să pierd vremea fără să fac nimic concret. În schimb invidiez lumea ( două persoane dragi mie ) care se plimbă prin Anglia ( bine, bine numai o persoană e la distracţie ), dar tot ! Zău dacă e corect !  Ehh glumesc, doar ce ziceam că nu sunt foarte coerentă în ultimul timp şi mă aflu într-o perioadă plată..

Yup, I’m back . august 3, 2009

Posted by Rox in EL, a new chapter, feelings, holiday, special moments.
Tags:
add a comment

Am ajuns acasă pe 31 în jurul orei 10 obosită, cu marea în suflet şi imprimată pe piele, cu melancolia de mână, dar şi bucuroasă că sunt pe meleaguri natale. Îmi va lua ceva timp ( probabil câteva zile ) până voi reuşi să scriu ceva întradevăr frumos despre vacanţa aceasta, care deşi la început aveam impresia că nu va fi reuşită, a fost peste aşteptările mele. Până voi mai aşeza eu picături de suflet pe foaia aceasta virtuală, am să postez câteva poze, unele făcute de mine altele de iubitul meu.
DSC00859
DSC00834
IMG_0240
IMG_0251
IMG_0255

Not at my desk iulie 13, 2009

Posted by Rox in a new chapter, drum spre maturitate, feelings.
Tags:
add a comment

E mijlocul verii şi nimeni nu prea mai stă în faţa unei tastaturi încercând să găsească cuvinte, să le transforme în poveşti sau să le dea sens. Trăim cu toţii clipa în perioada aceasta, lăsam minutele, orele să treacă în propriul lor ritm şi privim totul cu mai mult optimist. Nici nu ar avea cum să fie altfel când soarele îţi bate în faţă şi nici prin gând nu-ţi trece să mai tastezi :D .

Voi lua o pauză, probabil până la începutul lui august când voi reveni de la mare cu forţe proaspete şi voi încerca din nou să vă plictisesc cu noi gânduri şi frământări interioare :) )). Duminica aceasta mă voi urca în tren şi voi pleca spre mare ( am zis că vara aceasta vreau să ajung la mare : Dor neîncetat de mare ). Abia aştept să mă eliberez de stresul şi gândurile care mi-au măcinat sufletul luni întregi. Tot ce vreau e liniştea aceea interioară de care duc lipsă şi care sper să mi-o dăruiască vechea mea prietena, marea. Voi încerca să ies din cotidian şi să trăiesc clipa fără să mă mai gândesc şi la alţii.

Sper să aveţi o vară frumoasă, plină de veselie şi culoarea. Nu uitaţi că numai noi înşine ne putem înveseli zilele. :P

Nu-mi pasă . iunie 2, 2009

Posted by Rox in a new chapter, drum spre maturitate, momente de inspiratie.
Tags:
2 comments

Ha ! Pentru prima dată după mult timp în care m-am tot autocenzurat, ies din carapace şi strig că nu mai dau doi bani pe bârfele nefondate care le aud despre mine, pe răutăţile care până acum m-au rănit şi încercau din răsputeri să mă doboare. Îmi pasă prea puţin dacă mă urăşti că nu sunt cum vrei tu să fiu, îmi pasă şi mai puţin că te uiţi la mine cu un zâmbet dulce pe faţă, dar în gândul tău îmi adresezi vorbe murdare. Nu mă mai ating cuvintele sau gesturile oamenilor care vând venin gratuit. Am o armă mai puternică ca a voastră şi aceea constă în iubire şi în persoanele minunate care mă înconjoară zi de zi.

Nu-mi voi mai pleca capul ca până acum, doar pentru că ochii îmi erau înlăcrimaţi şi nu vroiam să mi se citească durerea din suflet. Pot să fiu indiferentă cu cei care merită şi mă înjughie pe la spate, pentru că le lipseşte curajul de a-mi spune în faţă ce îi apasă. N-am să fiu ipocrită niciodată şi nici n-am să-mi pictez un surâs pe faţă pe care o să-l ofer cu un salut, dacă mie nu îmi place o persoană. Nu, nu pot. Azi vreau să fiu un pic rea, azi vreau să mai simtă şi alţii cum e să-ţi fugă pâmântul de sub picioare. De azi vreau să fiu eu, fără o mie de întrebi, fără să mă gândesc la mâine, fără să-mi mai încarc sufletul cu praf de tristeţe, vreau să zâmbesc şi să mă uit la un răsărit care să-mi şoptească : există o speranţă aici doar a ta şi o rază de soare care abia aşteaptă să te încălzească.

Coin d’âme mai 23, 2009

Posted by Rox in a new chapter, momente de inspiratie.
add a comment

Son âme est divisée en deux : la fiction et la réalité commune.

E târziu, e trecut de miezul nopţii, iar ea ţine strâns în mână o cană cu substanţă,,magică”de 3 în 1, sperând să-i aducă liniştea, să-i alunge durerea îngrozitoare de cap şi să-i ascundă rănile deja evidente ale sufletului. Ştie că noapte aceasta va fi una albă în care va fi doar ea şi spiritul său, o noapte cu imagini şi diverse clipe care se vor plimba prin mintea sa. Se va strădui să le aranjeze în ordine crescătoare, dar e conştientă că nu va reuşi. Poate dacă le-ar aşeza pe hârtie.. nu, nu; va fi un text mediocru, care va fi citit cu sentimentul de plictiseală alături. Şi totuşi..

N-ar fi crezut vreodată că zilele pot aduce atât de multe schimbări în viaţa ei. Nu credea că oamenii se pot schimba de la o zi la alta. Nu îşi imagina că destinul ei se învârte la fel de repede ca acele ceasului. Dar în fond cu ce e mai deosebită viaţa ei? Nu are nimic deosebit, umblă ca toţi oamenii prin necunoscut, fără să ştie ce-i rezervă ziua de mâine. E drept mâine poate fi îmbucurător sau înşelător. Ne poate aduce iubire sau ură, ne poate fura oameni, clipe,  sentimente, vise. Corpul îi e amorţit şi singura parte din ea care mai răspunde comenzilor ei e creierul. Filtrează, analizează şi transformă totul într-o gând care îi lasă un gust amar, la fel de amar ca şi cafeaua fără zahăr. Refuză să creadă că odată cu anii care vor trece peste ea va deveni indiferentă la durerile celor din jur, că va uita de fata romantică şi sensibilă de acum. Îi e teamă că nu va mai crede în iubire pentru că de prea multe ori a fost rănită, că va renunţa la dorinţe şi la plăcerea de a aşeza cuvinte pe hârtie. Cunoaşte răutatea oamenilor şi s-a săturat să se ascundă sub diverse măşti care să o ferească de oamenii invidioşi. Ar vrea să găsească oameni frumoşi mai ales pe dinăuntru. Ar vrea să schimbe tristeţea în zâmbete, nopţile în zile, regretele în speranţe, ura în iubire, dezamăgirea în linişte, trecutul în viitor şi prezentul în fericire .

This is the way happiness comes.. mai 16, 2009

Posted by Rox in a new chapter, drum spre maturitate.
Tags:
2 comments

E straniu cum câteva cuvinte spuse din suflet sau poate la întâmplare te pot binedispune şi îţi fac ziua mult mai bună : ,, Băi, te maturizezi ! Nu mai ţine treaba să fii copil până la o sută de ani, începi să te formezi ca femeie, se simte şi se vede foarte frumos. ” Mai grav e că încep să văd şi eu schimbările acestea şi parcă mă bucur şi nu prea :) ) .

Portret ; femeia mai 12, 2009

Posted by Rox in a new chapter, drum spre maturitate, special moments.
Tags:
4 comments

Love doesn’t ask why. It speaks from the heart and never explains; don’t you know that love doesn’t think twice ? It can come all at once or whisper from a distance. Don’t ask me if this feeling’s right or wrong and it doesn’t have to make much sense, it just has to be this strong cause when you’re in my arms I understand.

Despre ea multe s-au spus, dar puţine s-au scris. Despre ea se cred multe, dar puţini sunt cei care o cunosc. Ea e femeia care nu cunoaşte limite când îşi propune anumite obiective. Ea e femeia care nu ştie să se joace cu răutatea şi indiferenţa, deşi a făcut cunoştinţă cu ele încă din timpuria sa adolescenţă. A fost înconjurată de necazuri mii, dar a găsit în interiorul ei forţa de a merge mai departe, de a ridica capul şi îndrăzni să privească înainte. Poate uneori nu îşi găseşte cele mai potrivite cuvinte, dar ştie că gesturile contează de o mie de ori mai mult. Nimeni nu vede dincolo de masca pe care ea o foloseşte în fiecare zi pentru a se proteja de răutăţi, iar cei care reuşesc să privească dincolo de aparenţe sunt din ce în ce mai puţini. Ea e cea care se dăruieşte bărbatului pe care-l iubeşte cu toată fiinţa şi îl iubeşte mai presus de orice doar pentru că îi oferă un zâmbet  plin de viaţă în fiecare zi. Ştie că numai în braţele lui fericirea i se poate citi pe chip, iar minutele, orele, zilele, săptămânile şi lunile trec atât de repede  când e lângă el.  E romantică,  sensibilă şi mereu energică, chiar si atunci când tristeţea e instalată în sufletul său. O emoţionează florile, soarele, marea şi mai ales iubirea. Încă mai crede în prieteni adevăraţi deşi destinul i-a demonstrat că aceştia nu prea există. Crede în puterea zilei de mâine şi în Dumnezeu. Îi place să petreacă timpul alături de prietenele sale, să râdă, să se răsfeţe prin shopping. Ea nu e ca toate femeile, e diferită prin structura sufletului, prin frumuseţea ochilor şi râsul său colorat.

to be continued .

Când se simte singură se ascunde între foile sale şi aşează rânduri întregi printre lacrimi şi vise zdrobite în mii de cioburi. Prin scris îşi regenerează sufletul şi îl eliberează de tot ceea ce e negativ. Îl pansează şi-l îngrijeşte cu cele mai blânde şi delicate cuvinte. Uneori are impresia că ea simte totul mult mai intens decât cei din jurul său şi nu reuşeşte să priceapă cum unii pot fi atât de pasivi şi insensibili. Pentru ea iubirea e supremă, o poate duce pe cele mai înalte culmi, dar la fel de repede o poate coborî. Iubirea înseamnă în viziunea ei completare totală, potrivire perfectă. Ea, e femeia care încă mai caută bărbatul acela care să o trezească dimineaţa cu un sărut şi un te iubesc spus din tot sufletul. Încă mai speră la un EL
cu pielea mirosind a ciocolată, cu buze dulci şi pline, cu ochi mari şi pătrunzători, cu braţe puternice care să o cuprindă când nu îi e bine, dar şi când îi e. Nu vrea palate şi bogăţii, îşi doreşte doar atât cât să nu ducă grija zilei de mâine. Luptă pentru cariera şi independenţa sa. Vrea doar să aibă linişte sufletească şi în viaţa sa să fie un echilibru, deşi uneori balanţa se va mai înclina şi către rău sau greu. Ea, e cea care crede în deciziile ei şi în puterea de a o lua de la capăt .

Listen with your soul mai 8, 2009

Posted by Rox in a new chapter, music.
Tags:
add a comment

Să urmăriţi cu atenţie versurile. Sunt superbe şi îmi inundă sufletul de linişte chiar dacă îmi oferă în acelaşi timp şi un uşor sentiment de melancolie.

Reţetă cu efecte benefice ( sau nu ) mai 4, 2009

Posted by Rox in EL, a new chapter, aberatii.
Tags:
add a comment

Multă, multă ceaţă la care adăugăm ceva zâmbete, cam amare ce-i drept, câteva sentimente, unele  foarte frumoase şi înfloritoare, altele care înţeapă şi provoacă răni adânci. Mai presărăm o mie de întrebări sau mai multe după cum pofteşte inima, însă e necesar ca întrebările să nu aibă răspunsuri pentru a oferi un surplus de culoare. Turnăm vreo 6 picături de lacrimi pentru ca amestecul să capete un gust puţin acrişor sau amar depinde.  Amestecăm cu privirea inundată de lacrimi, cu sufletul în mii de bucăţi şi mii de neclarităţi dând de furcă vieţii tale. Se mai ia o bucată seară magnifică şi nişte săruturi divine care te dau peste cap a doua zi şi trezesc nelinişti.

Amestecăm totul din nou şi punem deasupra frişcă sau ciocolată depinde de gusturile fiecăruia. Ne aşezăm în faţa laptopului sau pc-ului, dăm play unei melodii care să aiba cele mai fine acorduri şi să reuşească să te menţină la limita dintre real şi fantezie, dintre plăcere şi supărare, dintre iubire şi ură, dintre dorinţă şi neîmplinire. Enjoy it !