Pas în doi noiembrie 18, 2009
Posted by Rox in feelings, music.Tags: bere gratis.pas in doi.declaratie de dragoste.unire divina.
add a comment
Aceasta e o melodie care, pe mine mă trimite cu gândul la o frumoasă declaraţie de dragoste, la o dimineaţă în care leneveşti alături de el, una în care sunteţi doar voi doi şi vă puteţi auzi bătăile inimii, o dimineaţă în care surâsul de pe buzele voastre răsare odată cu soarele şi în care sufletele vă sunt inundate pur şi simplu de iubire, una profundă, mai presus de fiinţa omenească. Sunetele care se joacă cu timpanul mă duc inexplicabil către doi îndrăgostiţi, dar aceia care se iubesc în fiecare moment ca şi cum ar fi ultima clipă, savurând din paharul nobilului sentiment de iubire fără saţ.
Fericirea octombrie 16, 2009
Posted by Rox in aberatii, feelings.Tags: fericirea.filosofie.
add a comment
Fericirea e lacrimă şi zâmbet la un loc, atât de fragedă în faţa impasului şi atât de necesară în momentele grele ale vieţii; o poezie în care poetul eşti chiar tu, scrisă pe portativul vieţii. Fericirea este plăcerea sufletului. O simplă senzaţie, un sunet, o culoare, atingerea mâinii unei femei, dacă angajează sufletul, devine o fericire.
Fericirea poate fi cu greu descrisă, dar e vitală. Fără ea zilele ar fi fade şi sensul vieţii nu ar mai fi acelaşi. Ce anume te face fericit/ă?
Yup, I’m back . august 3, 2009
Posted by Rox in EL, a new chapter, feelings, holiday, special moments.Tags: costinesti.mare.nebunie.valuri.iubire
add a comment
Am ajuns acasă pe 31 în jurul orei 10 obosită, cu marea în suflet şi imprimată pe piele, cu melancolia de mână, dar şi bucuroasă că sunt pe meleaguri natale. Îmi va lua ceva timp ( probabil câteva zile ) până voi reuşi să scriu ceva întradevăr frumos despre vacanţa aceasta, care deşi la început aveam impresia că nu va fi reuşită, a fost peste aşteptările mele. Până voi mai aşeza eu picături de suflet pe foaia aceasta virtuală, am să postez câteva poze, unele făcute de mine altele de iubitul meu.





Not at my desk iulie 13, 2009
Posted by Rox in a new chapter, drum spre maturitate, feelings.Tags: vara.mare.clipe.
add a comment
E mijlocul verii şi nimeni nu prea mai stă în faţa unei tastaturi încercând să găsească cuvinte, să le transforme în poveşti sau să le dea sens. Trăim cu toţii clipa în perioada aceasta, lăsam minutele, orele să treacă în propriul lor ritm şi privim totul cu mai mult optimist. Nici nu ar avea cum să fie altfel când soarele îţi bate în faţă şi nici prin gând nu-ţi trece să mai tastezi
.
Voi lua o pauză, probabil până la începutul lui august când voi reveni de la mare cu forţe proaspete şi voi încerca din nou să vă plictisesc cu noi gânduri şi frământări interioare
)). Duminica aceasta mă voi urca în tren şi voi pleca spre mare ( am zis că vara aceasta vreau să ajung la mare : Dor neîncetat de mare ). Abia aştept să mă eliberez de stresul şi gândurile care mi-au măcinat sufletul luni întregi. Tot ce vreau e liniştea aceea interioară de care duc lipsă şi care sper să mi-o dăruiască vechea mea prietena, marea. Voi încerca să ies din cotidian şi să trăiesc clipa fără să mă mai gândesc şi la alţii.
Sper să aveţi o vară frumoasă, plină de veselie şi culoarea. Nu uitaţi că numai noi înşine ne putem înveseli zilele.
What have I done lately mai 26, 2009
Posted by Rox in drum spre maturitate, feelings, mici chestiuni de viata.4 comments
Luna mai nu a fost cea mai genială lună pentru mine. Motive aş putea găsi destule, dar încerc să le ascund, să le rup în mii de bucăţele şi să păstrez numai părţile bune. Dacă ar fi să fac o analiză aş putea începe cu următoarea frază: am simţit că mă ridic pe culmile fericirii şi apoi … m-am prăbuşit brusc. Am trecut prin infinite stări, care mai de care, de la extaz, zâmbete, fluturaşi la melancolie şi lacrimi căzute în nopţi senine. Am vrut să arunc trecutul la gunoi, să-l duc departe de mine, să-l închid cu cheie şi să-mi transform prezentul şi viitorul în două lumi în care regretele şi ochii înlăcrimaţi nu îşi au rostul. Aveam nevoie doar de iubire, de afecţiune şi un suflet căruia să-i pese, să-mi ghideze paşii prin jungla aceasta în care trăim. Am găsit curajul să renunţ la multe părţi din mine şi am dorit să fiu doar eu , fără să mă prefac în faţa lor, a oamenilor, că îmi e bine când de fapt în interior mă prăbuşesc, mă scufund într-o mare de întrebări şi neclarităţi. Au fost multe zile fără urme de tristeţe, cu zâmbete curate şi dorinţe, dar ce a urmat e atât de dificil de descris. Au urmat clipe de nelinişte, încercări de a lua decizii potrivite şi momente în care deşi priveam către un drum nesigur, credeam în frumuseţea acelei cărări. Mi-am închipuit că voi simţi liniştea pe care o aşteptam de mult, că zilele vor fi numai soare şi poate doar pe ici pe colo câţiva nori. Mulţi ar spune cu ironie ,, visătoare prostuţă”, dar eu ştiu că atunci când îţi doreşti ceva şi crezi cu ardoare nu mai ţii cont de diferenţe, de cei din jur şi părerile lor pentru că oamenii mereu vor vorbi vrute şi nevrute.
Mi-am tot repetat ,,It doesn’t mean nothing to me”, ,,It doesn’t mean nothing to me” până buzele şi gura mi s-au uscat, dar tot nu am scăpat de trăirile alea nenorocite. Încă nu m-am învăţat minte că vorbele oamenilor pot fi înşelătoare şi tăioase, atât de tăioase că îţi ating şi organele interne. Încă nu am renunţat la prostul obicei de a mă ataşa de persoanele din jur, de a avea încredere în ele, de a le oferi părţi din sufletul meu. Nu e prima oară când cei din jur mă dezamăgesc, când mă simt prăbuşită, însă dacă până acum m-am ridicat, de data aceasta mi se pare enorm de greu să alung gustul amar şi să îmi înfăşor inima în miere. M-am săturat să mă prefac că îmi e ok, dar cum bine zicea o buna prietenă: ,, Doar nu o să las să se observe că sunt distrusă.” Ani de zile m-am ascuns sub masca omului fericit, fără griji, fără probleme încât cei din jur ajungeau să mă invidieze pentru că nu înţelegeau cum viaţa mea poate fi aşa de minunată. Nu, nu e frumoasă, excepţională şi nici măcar deosebită (asta pentru cei care abia aşteptau să spun aşa ceva ). Şi da, îmi e greu uneori şi plâng ca orice om, adorm cu lacrimi în ochi, lacrimi care se usucă pe obraz, dar caut neîncetat forţă în interior chiar dacă nu o găsesc mereu.
Nu ştiu dacă am să înţeleg vreodată răutatea şi indiferenţa, nu ştiu dacă am să învăţ că oamenii nu sunt întotdeauna ce par a fi, nu ştiu dacă voi reuşi să trec vreodată peste neliniştea asta care îmi distruge interiorul. Nu ştiu când voi reuşi să spun cu mâna pe inimă şi cu cealaltă în mâna lui ,, Da, îmi e bine şi sunt fericită, aşa cum nu am crezut că pot fi vreodată”. Probabil mai am de rătăcit printre suflete, de căutat, analizat şi suferit.
Dor neîncetat de mare aprilie 25, 2009
Posted by Rox in Noi doi, aberatii, feelings, special moments.Tags: dor de mare.valuri.nisip.
1 comment so far
Aud valurile mării cum se sparg de stâncile stinghere. Plouă, plouă cu regrete, cu sentimente ce demult ar fi trebuit să fie distruse, cu dorinţe şi vise care nu se mai împlinesc şi cu lacrimi ce dor. Mi-e dor să păşesc pe nisipul fragil şi fin, să-l simt sub picioare, să-l strâng în mână şi apoi să-l las să-mi treacă printre degete. Mi-e dor să construiesc castele asemeni unui copil şi să închid toate eşecurile acolo.
Vreau ca soarele să-mi încălzească pielea, dar mai ales sufletul. Să trimită raze care să-mi coloreze trupul într-o nuanţă şi mai accentuată de caramel. Aş dori să mă arunc în apă, să înot şi să alung toate gândurile negative acolo, să le ducă fluxul în larg şi să nu se mai întoarcă niciodată. Apa şi nisipul să-mi fie cei mai buni prieteni, acei prieteni pe care îi caut de 18 ani, să mă încurajeze şi să mă ajute chiar dacă le lipseşte graiul. … Şi dacă l-ar avea ştiu că ar şopti că sunt conştienţi de cât de mult îmi lipsesc şi câte lacrimi voi vărsa când îi voi revedea, când îmi vor dărui acele sentimente unice de linişte şi libertate. Mi-ar spune că şi eu le-am lipsit, că le-a fost dor de zâmbetul meu de copil răsfăţat şi mi-ar reproşa că l-am înlocuit cu unul ce ascunde prea multă tristeţe. Răsăritul să-l prind lângă el , cu capul sprijinit de pieptul său şi degetele lui jucându-se cu părul meu. Vreau să mă simt împlinită şi mai ales sufletul să-mi fie presărat cu linişte măcar în acele momente. Zbuciumul acesta sufletesc să dispară, să-şi facă apariţia fericirea şi să nu mai părăsească,,căsuţa” spritului meu.
Pe zi ce trece mă pierd tot mai mult, nu mă mai cunosc şi sunt dominată de o continuă senzaţie de nervozitate. Mi-am propus ca vara aceasta să ajung la mare şi să mă eliberez de tot ce doare şi mă arde în interior. O să mă răcoresc în mare şi o să mă îmbăt cu briza ei. O să cânt pe străzi şi o să râd aşa cum n-am mai făcut-o de mult, mult timp.

Paşte fericit ! aprilie 18, 2009
Posted by Rox in feelings, sarbatori.add a comment
În faţa geamului de la camera mea stă mândru un copac foarte înalt care e aici de când eram eu în faşă. În fiecare an ştiu că a venit primăvara fiindcă se aud păsărelele cântând şi soarele încearcă să trimită raze în camera mea. Încă nu simt că mai sunt câteva ore până la sărbătoarea sfântă a învierii Lui Iisus, deşi în casă miroase a mâncare şi cozonaci. Neseară voi merge împreună cu mama să luăm lumină şi apoi voi sta la slujba de Înviere pentru că spre ruşinea mea nu am stat niciodată toată noaptea.
Vă doresc un Paşte fericit, plin de linişte şi lumină !
Cineva te iubeşte. aprilie 4, 2009
Posted by Rox in EL, Noi doi, feelings.Tags: iubire.sentimente puternice.personal.
add a comment
Pentru că te iubesc de la cer la pământ, pentru că numai în braţele tale îmi găsesc liniştea şi Doamne cât îmi e dor de mâinile tale puternice, dar care totuşi mă cuprind de fiecare dată atât de firav. Iubirea noastră ţine de ceva timp şi a trecut şi trece prin multe suiuşuri şi coborâşuri, ca orice iubire de altfel. Astăzi te iubesc mai mult ca ieri şi cu siguranţă dacă ai fi aici te-aş lua de mână şi te-aş duce în lumea noastră, unde să fim numai NOI DOI.

18 !!! aprilie 2, 2009
Posted by Rox in feelings, special moments.Tags: majorat.implinire.mii de vise.
4 comments
Da am 18 anişori !!! Gata sunt majoră, plină de viaţă şi duc în spate mii de dorinţe, vise şi idei ! Am cei mai minunaţi oameni alături de mine care îmi trimit întruna mesaje de la 00 . Astăzi sunt fericită şi mă simt împlinită ! Sunt nebună, iubesc şi n-am bani , vorba cântecului.
La mulţi ani mie ! :X
) O să revin zilele acestea cu detalii, picanterii.
Soon 18.. martie 31, 2009
Posted by Rox in drum spre maturitate, feelings, special moments.add a comment
Mai sunt 2 zile în care mai pot copilări sau cel puţin aşa se zice că atunci când împlineşti 18, gata devii adult, om cu capul pe umeri şi cu responsabilităţile în spinare. Reuşeşti să filtrezi totul la o altă scară, nu mai priveşti lucrurile cu neseriozitate şi începi să te gândeşti tot mai mult la viitorul tău în această societate. Încerci să nu mai depinzi atât de mult de părinţi şi să îţi construieşti propriul tău drum chiar dacă vei fi nevoit să dai cu capul de toate pragurile până atinge scara la care ţinteşti.
Ar trebui să întâmpin ziua acesta cu un deosebit entuziasm, dar nu e deloc aşa. Sunt dezamăgită de câteva persoane care îmi erau foarte dragi şi în care am crezut cu înverşunare. Se pare că viaţa îmi pregăteşte constant surprize şi probabil ăsta e încă un hop pe care trebuie să-l depăşeşc pentru a atinge pragul maturităţii. Cam multe hopuri în ultima vreme şi totuşi toate aşa deodată ? O să încerc să lupt pentru visele şi speranţele mele. Nu voi lăsa pe nimeni să mi le sfărâme.
