Indiferenţă.Stres.

de Rox

Am renunţat la indiferenţă cu mult timp în urmă. Am realizat că uneori indiferenţa îţi ucide fiecare părticică a corpului încet, încet şi că de multe nu poate aduce nimic bun. Am trecut prin perioade în care indiferenţa îşi forma rădăcini în sufletul meu, rădăcini pe care în timp le-am tratat cu iubire, cu momente frumoase şi deşi au existat şi acele clipe mai puţin bune nu am lasat-o să învingă. Nu spun că indiferenţa nu e bună într-o oarecare măsură ( că pentru a ignora prostul care se trezeşte să comenteze pe stradă trebuie să avem destulă :))) ). Lucrurile trebuie spuse atunci când le simţi, fără să laşi pe mâine, fiindcă astăzi îţi e ruşine; dacă îţi displace ceva, îndrăzneşte şi spune. Contează tonul şi cuvintele pe care le utilizezi. Cunosc persoane care atunci când nu se simt chiar bine sau pur şi simplu vor să fie singure nu răspund la telefon şi încearcă să uite de toate răutăţile.

De asemenea am renunţat să mă mai stresez pentru lucrurile care pot fi înlocuite. M-am stresat când mi s-a stricat camera foto din cauza neatenţiei unchiului meu, m-am stresat că nu-mi găsesc local potrivit pentru al meu majorat, care se apropie, m-am stresat pentru multe, dar a fost nevoie să intervină mama să spună câteva cuvinte mari care să mă liniştească : ,, Viaţa te învaţă că stresul nu-şi are rostul şi că sănătatea e cea care contează şi că mai gravă e moartea, pentru că atunci nu-ţi rămân decât lacrimi şi nu mai poţi aduce înapoi ceea ce D-zeu a luat la EL.” Aşa că nu mă stresez că mi s-a stricat camera, în curând îmi voi achiziţiona alta; Îmi voi găsi şi un local care să îndeplinească toate cererile mele 😀 , îmi voi îndeplini uşurel fiecare dorinţă . No stress ! Just fun ! :))